Interviu publicat de Ziare.com
 An de an, persoanele LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) din diverse orase ale lumii organizeaza evenimente prin care vor sa promoveze toleranta si diversitatea.
Inca de acum un deceniu, si in Bucuresti au loc astfel de manifestari. Anul acesta, Bucharest Pride, cunoscut anterior ca Gay Fest, se va desfasura in perioada 2 – 8 iunie. Marsul Diversitatii este programat sambata, 7 iunie.
Pentru a afla mai multe despre seria de evenimente prin care minoritatea LGBT isi propune sa indemne la acceptare, Ziare.com a stat de vorba cu Florin Buhuceanu, directorul Asociatiei ACCEPT, care organizeaza aceste manifestari in Bucuresti inca din 2004.
Ce isi propune sa aduca editia din 2014 a Bucharest Pride fata de cele din anii anteriori?
Ei bine, avem noutati: GayFest devine Bucharest Pride. E tot mai mult o manifestare a solidaritatii cu persoanele LGBT din Romania. Devine usor-usor si o sarbatoare a Bucurestilor, in care diferentele dintre noi dau culoare strazii, sunt sarbatorite si nu ascunse sub pres. Reflecta in acelasi timp diversitatea comunitatii LGBT, intr-o masura mai mare decat in anii anteriori.
Bucharest Pride e o invitatie deschisa facuta locuitorilor urbei de a-si exprima solidaritatea cu noi intr-un mod vizibil. Daca dorim sa fim respectati in societatea romaneasca, ca cetateni, indiferent de orientarea noastra sexuala, o aratam deschis.
Pride-ul (mandrie – n.red.) e tocmai acel moment in care iti exprimi solidaritatea cu cei care nu au curajul vizibilitatii, caci, nu-i asa, prietenul la nevoie si “mandrie” se cunoaste.
Cate persoane estimati ca vor lua parte la evenimentul de anul acesta si care este, in general, profilul participantului la un asemenea mars?
Oamenii care vin la Festival si la Pride sunt oameni care, dincolo de ceea ce-i diferentiaza, au un lucru important in comun: viziunea ca drepturile LGBT sunt drepturi ale omului. Persoanele care participa la evenimentele Bucharest Pride isi dau seama ca acest subiect ii priveste pe fiecare dintre ei, caci avem cu totii o orientare sexuala, nu-i asa?
“Tinerii vor ca Bucurestiul sa nu arate ca Moscova, Teheran sau Kampala”
Sunt cei care au decis ca schimbarea nu se va produce din exterior sau prin indemnuri venite din nu stiu ce capitala europeana. Vocea fiecaruia dintre ei conteaza, prezenta lor contribuie usor-usor la schimbarea societatii romanesti. Vin din ce in ce mai multi tineri, ceea ce e un semnal ca inteleg nevoia de schimbare: vor sa traiasca intr-o societate care nu are o mentalitate primitiv-traditionalista.
Vor ca Bucurestiul sa nu arate ca Moscova, Teheran sau Kampala. Cu toata pudibonderia tamp-defensiva a celor care domina prin generatie politica romaneasca, vocea lor nu poate fi ignorata la nesfarsit.
Cum credeti ca a evoluat atitudinea romanilor fata de minoritatile din comunitatea LGBT? Cat sunt ei de informati in aceasta privinta?
Conform studiilor realizate de CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii – n.red.) procentele ne arata ca romanii merg intr-o directie de acceptare a comunitatii LGBT. Mai exact, procentele au crescut cand vine vorba de acceptarea unui membru al familiei in cazul in care acesta este LGBT.
As zice ca e salutara aceasta tendinta: suntem membri de familie, e cazul sa fim tratati ca atare si nu ca dusmani de clasa, neam si credinta stramoseasca. In acelasi timp, romanii au nevoie de mai multa informare cu privire la acest subiect. Si aici rolul scolii si al mass media este esential.
Ce ar trebui sa stie oamenii care au prejudecati despre aceasta comunitate, ce indemn si ce mesaj aveti pentru ei?
Nu am propriu-zis un mesaj, ci o intrebare deloc retorica: daca fratele, sora sau prietena ta sunt persoane LGBT, cum ai vrea sa fie tratate?
Cam cat de des se confrunta persoanele din comunitatea LGBT cu discriminarea in societatea romaneasca si care sunt cele mai frecvente tipuri de discriminare?
E suficient sa va uitati la studiul mentalitatilor pentru a intelege ca batem recordul impopularitatii sociale in conditiile unei vizibilitati de-a dreptul reduse.
E destul sa exciti acest fond latent de homofobie pentru a asista la atacuri ca cele de anul trecut de la Muzeul Taranului Roman (cand proiectia unui film pe subiectul LGBT a fost boicotata de activistii religiosi – n.red.) in care neo-legionarii si aparatorii valorilor traditionale ne-au tratat ca “ne-romani” “ne-frecventabili” intr-o sala de cinema, la un film de comedie.
Nu stiu daca traim in epoca lui Caragiale sau in cea a lui Zelea Codreanu, admit.
Cum se pozitioneaza cei din comunitatea LGBT fata de Biserica? In ce masura se simt ei respinsi intr-o Romania in care o mare parte a populatiei este foarte religioasa?
Daca Biserica ii sustine electoral in mod discret, eficient si tactic pe cei care au stat in spatele atacului de care tocmai vorbeam sau ignora deliberat drepturile familiilor care nu sunt intemeiate pe casatorie, avem o problema de grava inadecvare la realitatile lui 2014. Poate ca ai nostri lideri religiosi vor invata ceva din umilitatea si capacitatea de dialog a noului Suveran Pontif, ca tot suntem frati de credinta.
“Cuvantul lui Dumnezeu e folosit drept arma de balacareala publica”
Altfel, cei ca mine nu se vor regasi intr-un spatiu confesional in care cuvantul lui Dumnezeu este folosit drept arma de atac si prilej de balacareala publica. Am astepta de la Biserica, mai exact, sa-si arata iubirea fata de fratii lor homosexuali si lesbiene intr-o maniera mai putin contondenta si vocala.
Deocamdata, nu stiu nici macar ca vreun dialog pe aceasta tema sa fi fost proiectat, daramite initiat.
Am din ce in ce mai mult sentimentul ca traim in secole diferite. Noi nu suntem urmasii idolatri ai Sodomei si Gomorei, dupa cum cei care se erijeaza in judecatorii nostri nu sunt tocmai profetii si dreptii biblici. Poate ca mai multa consideratie, politete si moderatie de ambele parti nu strica, imi zic.
An de an, asa cum exista un Mars al Diversitatii, exista si actiuni precum Marsul pentru Normalitate, organizat de diverse asociatii religioase. Cum se vad astfel de evenimente “de sub umbrela LGBT”?
Folosirea libertatii de religie ca atac impotriva libertatilor fundamentale ale persoanelor LGBT ori impotriva drepturilor sexuale si reproductive ale femeilor si tinerilor este toxica si va arunca in derizoriu exercitarea acestui drept. A folosi credinta ca pretext al violentei verbale sau fizice impotriva celor perceputi drept “necredinciosi” sau “devianti” intristeaza si este condamnabila.
Avand in vedere aceste aspecte, va asteptati sa existe incidente? Ati intampinat astfel de probleme in anii anteriori?
Nu. Cu cat vom fi mai multi cei care decidem sa rupem tacerea, cu cat vom fi mai multi la Pride, cu atat va scadea rata incidentelor. E prea posibil ca ele sa nu dispara complet, dar deja atmosfera Pride-ului si a intregului Festival s-a schimbat.
Altfel, cei care cred ca apara valorile familiei atacandu-i pe “homosexuali” isi pot vedea netulburati de marsurile normalitatii pioase. Daca dumnealor sunt cei care ne apara valorile si interesele nationale, prefer sa raman minoritar neglijabil in propria tara.
Cum credeti ca va evolua atitudinea romanilor fata de persoanele homosexuale si bisexuale in urmatorul deceniu? Dar fata de persoanele transgender?
Ce stiu eu? Uitandu-ma la ce se intampla cu tara vecina, Ucraina, in care cei ce detestau fenomenul Maidanului l-au botezat simbolic drept Euro-Sodoma, la Rusia ce isi promoveaza mediatic liderul suprem drept aparator al valorilor familiei, traditiei si crestinismului rasaritean, la avansul extremei drepte in Ungaria, am motive de ingrijorare.
Nu cred ca ma paste pesimismul panicard sugerand ca ar trebui sa fim cu totii alerti pentru a preveni posibilele derapaje. Daca e sa ne uitam la ce e sa fie peste un deceniu, insa, am siguranta ca cei ce sunt azi adolescenti vor trai intr-o atmosfera mult mai respirabila si nu isi vor judeca apropiatii pe criteriul orientarii sexuale si a identitatii de gen.

Comments are closed.

-->