București, 2 iunie 2014 – Cu ocazia GayFest Bucureşti 2014, ne exprimăm solidaritatea și sprijinul pentru comunitatea minorităților sexuale (LGBT – lesbian, gay, bisexual, transgender) din România. Susţinem dreptul acestora de a manifesta în mod paşnic şi legal; devenit deja o tradiție, Marșul Diversității este un prilej pentru persoanele LGBT de a atrage atenția asupra problemelor specifice cu care se confruntă.
Drepturile omului – inclusiv justiţia, egalitatea, umanitatea, respectul şi libertatea de expresie – şi statul de drept alcătuiesc fundația pe care se sprijină țările democratice. Legislația internațională în domeniul drepturilor omului pornește de la premisa că toţi indivizii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi şi libertăţi, așa cum prevede Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Tocmai respectul pentru aceste valori fundamentale obligă guvernele să-și protejeze cetăţenii împotriva violenţei și discriminării şi să se asigure că toți se bucură de șanse egale.
Unele persoane se confruntă în continuare cu acte de discriminare, direct sau indirect, din cauza orientării și identității lor sexuale. Guvernele noastre încearcă să combată astfel de acte prin promovarea drepturilor omului. Oricine, inclusiv persoanele din comunitatea LGBT, trebuie să se poată bucura de drepturile și libertățile prevăzute pentru cetățenii tuturor națiunilor.
* Declarația de mai sus este semnată de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de ambasadele Australia, Austriei, Cehia, Danemarcei, Elveţiei, Finlandei, Germaniei, Irlandei, Israelului, Italiei, Marii Britanii, Norvegiei, Portugaliei, Olandei, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Suediei şi Ungariei.
 
Puteti descarca mesajul de sprijin al ambasadelor aici.

Anul acesta, al 10-lea Mars al Diversitatii va avea loc sambata, 7 iunie, pe Sos. Kiseleff, cu plecare de la Arcul de Triumf pana la Piata Victoriei, dupa cum urmeaza:
16:00- 16:30 Adunarea participantilor
16:30- 17:30 Parcurgerea traseului Arcul de Triumf –> Piata Victoriei.Pe parcursul marsului muzica va fi asigurata de aMinus.
17:30- 19:00 Participare la zona libera de discriminare
 
Adunarea participantilor se va face la inceputul Soselei Kiseleff. Voluntarii Accept (usor de recunoscut dupa ecusoane) va vor indruma catre punctul de pornire. Pentru cei ce vin de la Metrou Aviatorilor le este recomandat sa iasa la gura de metrou de la televiziune/Raiffeisen si sa mearga pe partea stanga a Blvd. Prezan spre punctul de plecare.
Marsul se va incheia cu o zona libera de discriminare, in apropierea Pietei Victoriei unde com asculta cateva discursuri si muzica si vom avea ocazia s aparticipam la diferite activitati organizate in acel spatiu.
La sfarsitul marsului vom avea un spectacol oferit de Veveritele Vesele, trupa de drag din Cluj.

Mergem la Mars pentru ca ne pasa. Pentru ca suntem solidari si credem ca fiecare dintre noi poate sa faca ceva, iar impreuna putem schimba lumea! Pentru ca apatia nu e o solutie.
Mergem la Mars pentru ca vrem sa fim vizibili, vrem sa fim auziti, vrem sa luptam pentru o lume in care sa nu existe ierarhii intre felul de a iubi si de a fi al oamenilor. Credem in libertate si in auto-determinare; drepturi la care vrem sa avem acces cu totii!
Mergem la Mars pentru ca vrem sa recuperam dreptul de a fi demni ca si indivizi, indiferent de orientarea sexuala sau identitatea de gen.
Mergem la Mars pentru ca nu mai putem sa inchidem ochii de fiecare data cand auzim ca inca o persoana a fost agresata, umilita sau injosita pentru ca nu se conformeaza standardelor “normalitatii” unora.
Acest mars este una dintre piesele de puzzle ale unei structuri complexe. Recunoasterea locului la care fiecare are dreptul in spatiul public, drepturile egale si recunoasterea sociala sunt lucruri pentru care e necesar sa luptam cu totii: lesbiene, gay, bisexuali, heterosexuali, persoane transgender, femei, barbati, queers, drag kings and queens, persoane de etnie roma, romana sau maghiara, tineri si batrani, elevi si profesori, persoane cu dizabilitati si fara, persoane din sate si din orase, care stau la bloc sau la casa, care merg cu autobuzul sau cu avionul.
Impreuna suntem mai puternici! Prietenia la mandrie se cunoaste!

Interviu publicat de Ziare.com
 An de an, persoanele LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) din diverse orase ale lumii organizeaza evenimente prin care vor sa promoveze toleranta si diversitatea.
Inca de acum un deceniu, si in Bucuresti au loc astfel de manifestari. Anul acesta, Bucharest Pride, cunoscut anterior ca Gay Fest, se va desfasura in perioada 2 – 8 iunie. Marsul Diversitatii este programat sambata, 7 iunie.
Pentru a afla mai multe despre seria de evenimente prin care minoritatea LGBT isi propune sa indemne la acceptare, Ziare.com a stat de vorba cu Florin Buhuceanu, directorul Asociatiei ACCEPT, care organizeaza aceste manifestari in Bucuresti inca din 2004.
Ce isi propune sa aduca editia din 2014 a Bucharest Pride fata de cele din anii anteriori?
Ei bine, avem noutati: GayFest devine Bucharest Pride. E tot mai mult o manifestare a solidaritatii cu persoanele LGBT din Romania. Devine usor-usor si o sarbatoare a Bucurestilor, in care diferentele dintre noi dau culoare strazii, sunt sarbatorite si nu ascunse sub pres. Reflecta in acelasi timp diversitatea comunitatii LGBT, intr-o masura mai mare decat in anii anteriori.
Bucharest Pride e o invitatie deschisa facuta locuitorilor urbei de a-si exprima solidaritatea cu noi intr-un mod vizibil. Daca dorim sa fim respectati in societatea romaneasca, ca cetateni, indiferent de orientarea noastra sexuala, o aratam deschis.
Pride-ul (mandrie – n.red.) e tocmai acel moment in care iti exprimi solidaritatea cu cei care nu au curajul vizibilitatii, caci, nu-i asa, prietenul la nevoie si “mandrie” se cunoaste.
Cate persoane estimati ca vor lua parte la evenimentul de anul acesta si care este, in general, profilul participantului la un asemenea mars?
Oamenii care vin la Festival si la Pride sunt oameni care, dincolo de ceea ce-i diferentiaza, au un lucru important in comun: viziunea ca drepturile LGBT sunt drepturi ale omului. Persoanele care participa la evenimentele Bucharest Pride isi dau seama ca acest subiect ii priveste pe fiecare dintre ei, caci avem cu totii o orientare sexuala, nu-i asa?
“Tinerii vor ca Bucurestiul sa nu arate ca Moscova, Teheran sau Kampala”
Sunt cei care au decis ca schimbarea nu se va produce din exterior sau prin indemnuri venite din nu stiu ce capitala europeana. Vocea fiecaruia dintre ei conteaza, prezenta lor contribuie usor-usor la schimbarea societatii romanesti. Vin din ce in ce mai multi tineri, ceea ce e un semnal ca inteleg nevoia de schimbare: vor sa traiasca intr-o societate care nu are o mentalitate primitiv-traditionalista.
Vor ca Bucurestiul sa nu arate ca Moscova, Teheran sau Kampala. Cu toata pudibonderia tamp-defensiva a celor care domina prin generatie politica romaneasca, vocea lor nu poate fi ignorata la nesfarsit.
Cum credeti ca a evoluat atitudinea romanilor fata de minoritatile din comunitatea LGBT? Cat sunt ei de informati in aceasta privinta?
Conform studiilor realizate de CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii – n.red.) procentele ne arata ca romanii merg intr-o directie de acceptare a comunitatii LGBT. Mai exact, procentele au crescut cand vine vorba de acceptarea unui membru al familiei in cazul in care acesta este LGBT.
As zice ca e salutara aceasta tendinta: suntem membri de familie, e cazul sa fim tratati ca atare si nu ca dusmani de clasa, neam si credinta stramoseasca. In acelasi timp, romanii au nevoie de mai multa informare cu privire la acest subiect. Si aici rolul scolii si al mass media este esential.
Ce ar trebui sa stie oamenii care au prejudecati despre aceasta comunitate, ce indemn si ce mesaj aveti pentru ei?
Nu am propriu-zis un mesaj, ci o intrebare deloc retorica: daca fratele, sora sau prietena ta sunt persoane LGBT, cum ai vrea sa fie tratate?
Cam cat de des se confrunta persoanele din comunitatea LGBT cu discriminarea in societatea romaneasca si care sunt cele mai frecvente tipuri de discriminare?
E suficient sa va uitati la studiul mentalitatilor pentru a intelege ca batem recordul impopularitatii sociale in conditiile unei vizibilitati de-a dreptul reduse.
E destul sa exciti acest fond latent de homofobie pentru a asista la atacuri ca cele de anul trecut de la Muzeul Taranului Roman (cand proiectia unui film pe subiectul LGBT a fost boicotata de activistii religiosi – n.red.) in care neo-legionarii si aparatorii valorilor traditionale ne-au tratat ca “ne-romani” “ne-frecventabili” intr-o sala de cinema, la un film de comedie.
Nu stiu daca traim in epoca lui Caragiale sau in cea a lui Zelea Codreanu, admit.
Cum se pozitioneaza cei din comunitatea LGBT fata de Biserica? In ce masura se simt ei respinsi intr-o Romania in care o mare parte a populatiei este foarte religioasa?
Daca Biserica ii sustine electoral in mod discret, eficient si tactic pe cei care au stat in spatele atacului de care tocmai vorbeam sau ignora deliberat drepturile familiilor care nu sunt intemeiate pe casatorie, avem o problema de grava inadecvare la realitatile lui 2014. Poate ca ai nostri lideri religiosi vor invata ceva din umilitatea si capacitatea de dialog a noului Suveran Pontif, ca tot suntem frati de credinta.
“Cuvantul lui Dumnezeu e folosit drept arma de balacareala publica”
Altfel, cei ca mine nu se vor regasi intr-un spatiu confesional in care cuvantul lui Dumnezeu este folosit drept arma de atac si prilej de balacareala publica. Am astepta de la Biserica, mai exact, sa-si arata iubirea fata de fratii lor homosexuali si lesbiene intr-o maniera mai putin contondenta si vocala.
Deocamdata, nu stiu nici macar ca vreun dialog pe aceasta tema sa fi fost proiectat, daramite initiat.
Am din ce in ce mai mult sentimentul ca traim in secole diferite. Noi nu suntem urmasii idolatri ai Sodomei si Gomorei, dupa cum cei care se erijeaza in judecatorii nostri nu sunt tocmai profetii si dreptii biblici. Poate ca mai multa consideratie, politete si moderatie de ambele parti nu strica, imi zic.
An de an, asa cum exista un Mars al Diversitatii, exista si actiuni precum Marsul pentru Normalitate, organizat de diverse asociatii religioase. Cum se vad astfel de evenimente “de sub umbrela LGBT”?
Folosirea libertatii de religie ca atac impotriva libertatilor fundamentale ale persoanelor LGBT ori impotriva drepturilor sexuale si reproductive ale femeilor si tinerilor este toxica si va arunca in derizoriu exercitarea acestui drept. A folosi credinta ca pretext al violentei verbale sau fizice impotriva celor perceputi drept “necredinciosi” sau “devianti” intristeaza si este condamnabila.
Avand in vedere aceste aspecte, va asteptati sa existe incidente? Ati intampinat astfel de probleme in anii anteriori?
Nu. Cu cat vom fi mai multi cei care decidem sa rupem tacerea, cu cat vom fi mai multi la Pride, cu atat va scadea rata incidentelor. E prea posibil ca ele sa nu dispara complet, dar deja atmosfera Pride-ului si a intregului Festival s-a schimbat.
Altfel, cei care cred ca apara valorile familiei atacandu-i pe “homosexuali” isi pot vedea netulburati de marsurile normalitatii pioase. Daca dumnealor sunt cei care ne apara valorile si interesele nationale, prefer sa raman minoritar neglijabil in propria tara.
Cum credeti ca va evolua atitudinea romanilor fata de persoanele homosexuale si bisexuale in urmatorul deceniu? Dar fata de persoanele transgender?
Ce stiu eu? Uitandu-ma la ce se intampla cu tara vecina, Ucraina, in care cei ce detestau fenomenul Maidanului l-au botezat simbolic drept Euro-Sodoma, la Rusia ce isi promoveaza mediatic liderul suprem drept aparator al valorilor familiei, traditiei si crestinismului rasaritean, la avansul extremei drepte in Ungaria, am motive de ingrijorare.
Nu cred ca ma paste pesimismul panicard sugerand ca ar trebui sa fim cu totii alerti pentru a preveni posibilele derapaje. Daca e sa ne uitam la ce e sa fie peste un deceniu, insa, am siguranta ca cei ce sunt azi adolescenti vor trai intr-o atmosfera mult mai respirabila si nu isi vor judeca apropiatii pe criteriul orientarii sexuale si a identitatii de gen.

Vineri, 7 iunie, începând cu orele 17:00, vă așteptăm la Cinema Elvire Popesco la premiera filmului Amanții Pasageri, în regia lui Pedro Almodovar, o nouă serie de scurt-metraje LGBT, o discuție despre persoanele transgender în România și, bineînțeles, un documentar tematic pe care nu trebuie să-l ratați.

Începând cu orele 20:00, înainte de a urmări filmul Prodigal Sons, vă invităm la o discuție cât se poate de necesară despre situația persoanelor transgender din România.
Persoanele transgender din România sunt prea puțin vizibile și prea puțin protejate de legislația curentă. Prin această discuție vrem să vedem unde s-a ajuns în România în ceea ce privește lupta pentru drepturile persoanelor lor, trecând în revistă și analizând felul în care au evoluat lucrurile în ultimii ani.

Prodigal Sons, filmul cu care Kimberly Reed debutează ca regizoare, este un documentar impresionant despre familie, identitate sexuală și identitate biologică, despre traume ale copilăriei, dar și despre puterea dragostei unei familii. Mergând în Montana pentru o reuniune de clasă, Kimberly Reed se reîntoarce în orașul natal ca o persoană transgender lesbiană, unde încearcă să rezolve mult uitatele conflicte cu fratele său adoptat, Marc. Pe măsura ce rivalitatea între cei doi frați se intensifică și devine centrul atenției întregii acțiuni, discuțiile intime, “de familie”, ajung să o poarte pe regizoare într-o călătorie din Montana până în Croația, o călătorie menită să o ajute să înțeleagă lupta familiei sale în încercarea de a face pace cu trecutul și de a accepta prezentul.

Trailer:

Programul complet GayFest aici.

Evenimentul de Facebook aici.

Joi, 6 iunie, începând cu orele 19:00, Cinema Elvire Popesco va găzdui proiecția unor filme cu tematica LGBT – două scurtmetraje și un documentar – și o discuție despre Marșul Diversității.

Pride-ul are loc în Romania de 9 ani. În tot acest timp, contextul românesc a suferit o serie de modificări atât pe plan social-cultural, dar și pe plan legislativ.
Înaintea proiecției filmului Beyond Gay. The politics of Pride vă invităm la o discuție despre semnificația Pride-ului, despre importanța sa dar și despre nevoia de vizibilitate și exprimare în spațiul public.

Beyond Gay. The Politics of Pride este cea mai cuprinzătoare prezentare a rolului pe care acest tip de manifestație l-a avut încă de la începuturi. Documentarul îi urmărește îndeaproape pe membrii asociației VPS (Vancouver Pride Society) care, împreună cu Ken Coolen, responsabilul cu organizarea paradelor, pornesc într-o călătorie către toate țările în care Pride-ul este în continuare stigmatizat și întâmpinat cu proteste, pentru a simți pe propria lor piele homofobia agresivă care încă dăinuiește în lume. Aceștia ajung la cele mai mari Pride-uri din lume, la cel din Sao Paolo, Brazilia și la cel din New York, oraș considerat a fi locul nașterii mișcării moderne pentru drepturile LGBT.

Trailer:

Programul complet aici.

Evenimentul de Facebook aici.

Cel mai recent film al celebrului regizor Pedro Almodóvar, Los Amantes Pasajeros*, este, aparent, o comedie îndrăzneață despre pasagerii și piloții stresați aflați la bordul unui avion care, pare-se că nu reușește să decoleze.

Cu toate acestea, la o privire mai atentă, în filmul lui Almodóvar este vorba despre mai mult decât atât. În stilul satiric caracteristic al regizorului, întregul scenariu se transformă într-o alegorie politică, o ilustrare caricaturală a exasperării naționale față de problemele economice, față de rege și chiar față de întreaga Spanie– această țară învăluită în probleme- din care avionul încearcă cu toată puterea să decoleze.

O comedie gay-friendly, straight-friendly sau, mai bine zis, diversity-friendly, care ne va duce inevitabil cu gândul la producțiile cinematografice ale lui Almodóvar din anii de început ai carierei sale de regizor.

Trailer:

Vă așteptăm vineri, 7 iunie, ora 17:00, la Cinema Elvire Popesco pentru a viziona cel mai recent film al unuia dintre cei mai renumiți regizori ai momentului.

(*Titlul în limba română: Amanții Pasageri)

Preț bilet: 10 RON

Vezi evenimentul de Facebook aici.

În primii ani ai epidemiei de HIV/SIDA se considera că această boală este ca o sentință la moarte care se abate asupra comunităților, afectându-le puternic, mai ales asupra comunităților LGBT, despre care mulți oameni aflați în poziții de guvernare sau de putere, obișnuiau să spună ca “primesc ceea ce merită”.

Filmul ne spune povestea unei coaliții de militanți, ACT-UP și TAG (Treatment Action Group), care prin activismul lor puternic și prin acțiunile inovatoare desfășurate, au reușit să transforme imaginea HIV/SIDA din cea a unei sentințe la moarte într-una a unei condiții medicale ce poate fi ținută sub control.

Lupta lor cu indiferența politică, opoziția religioasă, lăcomia corporatistă și chiar cu însăși cercetarea științifică, a creat un puternic val politic care nu numai că va conduce la realizarea unei metode funcționale de abordare a problemei, dar și la un progres extraordinar în lupta pentru drepturile civile ale persoanelor LGBT.

Miercuri, 5 iunie, ora 18:30, vă invităm la Facultatea de Științe Politice SNSPA, în sala 12, la o proiecție de film documentar urmată de o discuție despre HIV, despre comunitatea bărbatilor gay, bisexuali și trans și despre situația actuală a acestora în România.

Comunitatea bărbaților gay, bisexuali și transgender din întreaga lume a fost, și este în continuare, unul dintre grupurile cele mai expuse la HIV. Educația sexuală inexistentă sau non-inclusivă, lipsa de acces la resurse informaționale despre sănătatea sexuală sau frica de a nu le fi aflată orientarea sexuală pot fi factori majori care influențează riscul infecției cu virusul HIV.
Vom porni discuția de la filmul proiectat, prezentând și apoi analizând situația actuală din România.

Invitați: Kevin Sessums, Tudor Kovaks, Marian Ursan



Programul complet GayFest aici.

Vezi evenimentul de Facebook aici.

Ce înseamnă a trăi ca femeie lesbiană în societatea românească? Dar ca femeie lesbiană săracă și cu o dizabilitate? Ce înseamnă să fii o persoană LGBT care face parte simultan și dintr-un alt grup marginal?

Care sunt solidaritățile și alianțele necesare care pot face dreptate unor astfel de experiențe multiple? Ce presupune solidaritatea și de la cine ne putem aștepta la solidaritate? Cu alte cuvinte, cine va sări în ajutorul nostru?

Atelierul își propune să lanseze o discuție preliminară despre multiplicitatea formelor de opresiune și discriminare cu care multe persoane se confruntă în contextul societății românești. Punctul de plecare va fi ideea de intersecționalitate ca instrument care ne permite să înțelegem că experiențele opresive nu sunt niciodată trăite indepedent unele de celelalte, ci întotdeauna concomitent.

Este solidaritatea condiționată de experiență, dar și de înțelegerea intersecționalității formelor de opresiune? De ce este interesecționalitatea o perspectivă care lipsește atât din analizele politice cât și din practica activistă, de multe ori sectorializată pe cauze singulare? Un punct al discuției va fi evenimentul recent de la Muzeul Țăranului Român din cadrul Lunii Istoriei LGBT, când un grup de extremă dreaptă a intervenind în cadrul proiecției unui film, intimidându-i și agresându-i pe cele și cei prezenți acolo. Cum a fost traită, dar și reprezentată această agresiune în reacțiile și în analizele ulterioare, în termeni de alianțe și solidaritate?

Vă invităm marți, 4 iunie, ora 18:00 la o discuție despre solidaritate și intersecționalitate în lupta pentru drepturile omului.

Evenimentul de Facebook aici.